Soarele zgârâie orizontul retinei mele,
Mă scurg spre el ca in transă
Lăsând in urmă hăul viselor uitate
ÃŽntr-un colÈ› de cearceaf mototolit.

Suntem tineri
De scârțâie pielea pe noi,
Iubim viața dar urâm diminețile
Încleiate și ciufulite într-un deja vu exasperant.

Îmi sărut pios podul palmelor
Încărcate cu rouă industrială,
Dar gândurile mi se rostogolesc
În scurgerea de viață moartă.

Vânez umbre ca să-mi acopăr corpul,
Vânez umbre ca să-mi acopăr umbra,
ÃŽn timp ce televizorul imi face
Transfuzia de sânge proaspăt.

Smulg transfuzia din priză,
Îți mușc în gând buzele adormite,
Deschid ușa numărul zero
Și plec în viață.