Pleoapele-i crăpară-ncet
Dezvăluind un zid subțire, frânt,
De Lumină ...


Sunete zvâcniră
- Asemenea unor boboci de trandafir uciși, -
Din irisul singular ...


Și demonul vedea din nou !


Vedea durere, dragoste
Și viață, chiar și moarte ...
Și-și petrecu atâta timp
Tot admirând, tot răsucind
Realitatea pe fiecare parte-a ei
Încât fiecare imagine
Deveni încetul cu încetul
O nouă durere, și-un nou
Mod de-a o simți ...


Și-apoi rana se închise
Ca și cum ștearsă ar fi fost,
Și totul era iarăși
Întuneric, Pace,
Liniște și Armonie ...


Cheia mult râvnită era
Lacrima care-i ardea obrazul,
Iar Ochiul lui e
Gardian la Poarta ruginită
A Luminii ...