și azi ne-am pierdut din nou
unul în altul căutându-ne sufletele prin așternuturi șifonate

pe față port un voal alb, țesut fin din amintiri
câteva firișoare roșii străbat țesătura tremurând de-a lungul ei
respirația ta se încolăcește în jurul trupului meu gol
simt cum
sufletu-mi coboară încet spre vârful degetelor
se sparge-n mine. vrea să iasă
adun pulsiuni în mâini și le împrăștii peste tine

încă îți aud șoaptele pierdute în aerul înăbușit al lumânărilor ce ard pe covor
umbrele noastre împreunându-se pe tavan se iubesc cu atingeri dansante
se presează de perete și dispar la o simplă adiere, iar apoi reapar

cuvintele sunt de prisos. taci. iubește-n șoaptă