O vară ucigașă
Împlântă fără milă,
La nouăzeci de grade,
În trupul meu de var,
Un soare fără luciu
Și pe cearceaf, din rană,
Ca să se-adune bronzul,
Mă-nvârt precum un zar.

Trec orele mai limpezi
Și la apus le număr
Cu scoici, căci fără tine
Mă plictisesc perfect,
Chiar dacă sap nisipul
Ca să găsesc comoara
Și urmăresc în zare
Orice catarg erect.

Doar câteodată-n spuza
Neadormită-a nopții,
La pas cu mine însumi,
În taină mă amuz
Când văd împerecherea
La pești și cum sărută,
Păzind stabilopozii,
Meduza un meduz;

Și-atunci de-atâta sare,
De-atâta fum și umbre
Îmi pun fără crâcnire
Un diagnostic sec:
E vară; sunt tentații;
Sunt istovit de muncă
Și fără doar și poate
Sunt singur și zevzec.


30 III 2008