va veni vremea să intru cu buldozerul în bunica
și vremea încă mai cumplită când voi ieși
cu mâinile mai roz decât cerul și decât gingiile ei curate.
iar pe șorțul ei albastru vor urca șuierând ca decapitatele o sută de lipitori.

zău, moș crăciun, cu tine am fost blândă,
zău, marian râlea, din tine am scos câteva măruntaie și m-am culcat mânjită sub copac.

și acest turn din carne moale, aproape lichidă, în care intru până la brâu și nu mă tulbur
mâine va împlini 67 de ani
veniți să înfulecăm și să tragem cu tunul.

va veni vremea când voi crede doar în petrol și în apă oxigenată
în plastic nereciclabil și acetonă
în metal oxidat și ulei de motor
antigel, antigel
asta se va întâmpla când voi ieși cu budozerul din bunica.