agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 584 .



Tarmul infam
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [troianus ]

2008-04-06  |     | 



Þarmul infam

In departate locuri
Ce groaza le-a cuprins,
Se-abunda rosii focuri,
Dorina mea ce s-a aprins.
Adulmecata de mirosul insipid,
Viseza eternul ce-am iubit,
Insa din drumul cel senin,
Eu sunt oprit de raul fulgarin,
Puternic adancit in idealul meu
Si-ajung nevolnic
Si chipu-mi mult prea greu.
Pe ramurile dese
Si-n negrul din'prejur
Sarmanul suflet iese
Din trupul meu acum.
Pe drum mai e doar fum
Si-n urma mea se uita cerul,
Iar eu doar tac si sunt ca gerul.
Un sipot ce se duce peste mare,
Mai simt in aste clipe-amare
Si-a mea faclie ce luceste
Deasupra marii si uneste
Al meu destin de asta lume,
De cer, de stele...de o culme.
Sunt in sfarsit stapan
In lume si in ceruri!
Un suflet eu ingan
Printre faclii si cleruri,
Iar trupul mi-l atarn umil
De malul marii, punand pe el subtil
Tarana tarii mele,
Iubirea vietii mele,
Dorintele-mi de toti uitate
Si vietile-mi de zei cantate.

Spre tarmul infam
M-apropii cu grabire
Si-adulmec trist a lui iubire,
Caci m-a acaparat usor,
M-a inaltat grabit in nor
Si-n vaste valuri m-a-npartit,
M-a daruit naturii, m-a robit
Sa o veghez de sus,
De unde soarele-i mereu apus.

Acum vad intreaga lume,
De sus din Universul meu,
Din dragul nostru empireu
Ce ne croieste-n viitor,
In marea cerului ocrotitor
Si-n portile-i deschise,
Ce imprecate au fost scrise,
Rapirea visurilor toate,
Iar inima-mi ce bate,
Va fi in viitor, se poate,
Doar ramasita vietii pe pamant
Si care putrezeste ascunzand
Dorinta vietii mele,
Pierzandu-mi tot, avand doar schele,
Caci, din pacate nu mai pot;
In empireu eu sunt ca-s mort!
Deci, dorinta mea s-a ruinat
Si tot ce-am suferit pe 'ast pamant,
Se-ndreapta-n vid cu mare-avant,
Se mistuie in colbul des,
In care timpul a ales
Sa fie langa lutul-mama;
Sa moara unica, la capu-i cu o flama.

Cand cerul se deschide
Si de furtuni se-aprinde,
In tunete sa stiti ca este
A mea voce, ce din adanc graieste.
Ea-mi rade a mea moarte
Si-ajunge sufletu-mi sa-l poarte,
Intins in steaguri curcubee,
De unde eu, acum o raza,
Sa va pazesc, sa va indrept spre oaza...
Iar dungile pestrite sa va fie
Caldura dupa ploaie vie,
Sa fie reinvierea din pustiu,
Din care, omule, tu-i esti acum un fiu!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!