cut the miserabilistic crap!
sparge-ți chitara aia nenorocită, pictată cu penisuri roz,
acum mai mult ca oricând ești invizibil.

(ridică-se paraschivele cu viețile lor perfecte și frica de dumnezeu
și te umple de balele binecuvântării.)

așa cum stai cu ochii amorțiți și gura bleagă
mai că-mi vine să plec.
să-mi iau toți blugii pe care mi i-ai pătat cu prostiile tale
și toate șosetele pe care mi le-ai desperecheat dinadins.

și să plec. Tramvaiele nu-s. de-ar fi măcar
le-aș pândi prin iunie cănd e iarba mare.
și le-aș sări în spinare.
Zdrențe și farfurii nespălate
ca-ntr-un nenorocit de anticlișeu.

te văd cum gâdili omida pe burtă
și cum se gudură
nu mă pot abține și mă gudur.
culorile din roz în roz și-n purpuriu
și în albastru.