Cu credință în Dumnezeu…




Și pentru că pe lume nu aveam,
nimic ce-ar fi putut să mă aline,
eu ochii, Doamne,-am ridicat spre Tine
că doar în Tine mai speram, credeam!

Pe ochii-mi triști, a picurat din cer
O lacrimă, o boabă de lumină
atât de caldă și atât de plină
ce-a limpezit destinu-mi efemer…

Și de atunci pe versuri a venit
o ploaie-nmiesmată, aurie,
iar viața mea a început să fie
un curcubeu prin nouri răsărit…

Doar tu, iubită, poezie-mi dragă,
mi-ai arătat că lumea e frumoasă,
că mi-a intrat o primavară-n casă
și, iată, pe-amândouă ea ne leagă…