"Odă(în metru modern)


"Plânge viața în sicrie fierbinți
căutând lumina
Paradisului.Aerul greu cu gust
de crini tremura
până în sufletul scândurilor.

O dorință sfânta printre atâtea
colțuri se zbate
ca să fie auzită.La căpătâiul
ei veghează mereu
ecoul unei lumi necunoscute.

Găndul îi zboară numai la
ultima rază
de lumină de care nu putuse
să profite
așa cum ar face-o în aceste momente.

Un porumbel alb și misterios
i se așează
pe suflet îndeplinindu-i dorința;
nu credea
să-nvețe a muri vreodată...[citez]"