Pe-o potecă nu prea mică, nici prea mare
stăteau la taifas se vede
două panglici paralele
ce veneau din depărtare.

Una zice că-i mai mică
alta spune că-i mai scurtă,
ba mai zice că-i stătută
gata, gata să se-mpungă.

Și în urma lor lăsară
niște dâre cenușii,
ce cu timp-or să dispară
cum au fost și alte mii.