Tu lasă tristețea să-mi pună cocoașă
Pe ceafă, pe burtă, pe pulpe și fund;
Îndreaptă-mi cu rigla destinul, din fașă,
Prin apa cu săruri să nu te confund
C’Ofelia-n starea de plantă sau moașă
Și-n gaura vieții maro să m-afund;
Tu lasă tristețea să-mi pună cocoașă
Pe ceafă, pe burtă, pe pulpe și fund;
Voi fi peste țara de prafuri un pașă
Ferice-n afară și-n miez muribund,
Căci sexul e ifos și pielea se-ngroasă
Pe ceafă, pe burtă, pe pulpe și fund.
Tu lasă tristețea să-mi pună cocoasă!

25 IV 2008