jumătăți de noapte
jumătăți de oraș
buzele tale s-au închis precum o cortină

*

oameni pe străzi nu
doar niște coji de ouă
frig
o plasă de oțel inoxidabil
sub piele

tăcerea
a făcut viermi
în mine
ca într-un violoncel fără coarde

*

o prelungire nefolositoare
a pașilor
trotuarele unei jumătăți de oraș
în care fiecare vitrină
e un mormânt al chipului tău

atunci

dragostea
seamănă cu o păpușă oarbă
din lemn de tei
îngropată sub fiecare copac
întotdeauna
îi recunoști mirosul
când te plimbi
fără țintă
pe străzi

*

din când în când
opresc autobuze goale
în stații fantomă
urcă și coboară
amintirile
unor călători

*

în jumătatea mea de oraș
plouă cum nu a mai plouat niciodată
direct din temeliile caselor
din rădăcinile copacilor sub care sunt îngropate
păpuși oarbe de lemn
din asfalt până în cer se ridică râuri
cerneala unor fotografii
nenăscute

*

jumătate din oraș
amintirea unor umbre
proiectate pe un zid
într-un oraș imaginar
dar
dacă nu mă gândesc la tine
mintea mea e o clopotniță
fără clopot
fără lilieci

*

pe străzile reci ca niște morminte
pielea mi se împrăștie
căutându-te
o salvare de ultimă clipă
precum
aerul unei măsele sănătoase
dar proaspăt
extrase
ieșit în întâmpinarea unui parașutist