Tu ești puterea nopții,
Cei macină pe toți,
Cu ochii înflăcărați
Îmi furi privirea;
Trup ce-mi trezește
Moartea, obosită,
Buze stropite
Cu otravă și păcat.
Aș vrea să le gust
Pe rând cu gândirea,
Să simt cum otrava
Se scurge în vene;
Păcatul să-l iau,
Să fiu fericit,
Căci tu ești minunea
Ce azi îmi zâmbește.
Sufletu-ți arde
Privindu-mi slăbiciunea
Și știu că și tu
Râvnești să mă ai,
Așa că hrănește-mă
Cu frică, cu moarte;
Dă-mi să-ți simt durerea.
Cu trupuri unite,
Să aprindem infernul,
Să audă și morții
Cum gemi a plăcere;
Goi pe o cruce
Ne-mpărtășim iubirea,
Iar luna e martor
A nostre păcate.