Imense umbre apasă pe cerul însorit.
Acoperind văzduhul cu mantia albastră.
Se agită marea-n porturi, corăbii clătinînd,
dar vântul suflă tare de parcă nici nu-i pasă.

Cu turuit de tunuri războiul a-nceput
și norii negri se lovesc în masă.
Pescarii se întorc cu sufletul pustiu,
nu au avut norocul ca să culeagă-n plasă.

Doar unul rătăcit, ceva ceva a prins
și acum îi este greu să se întoarcă acasă.
Cu Dumnezeu în gând și mușchii încordând,
vâslea, vâslea de zor pe apa lunecoasă.

Acasă pe pridvor ea zările scrutează.
Se vede-o mare-ntinsă învolburată-n ape.
O Doamne, eu te rog, să ai grijă de el,
Să se întoarcă, sănătos acasă.