rugăciunea eșuează în trup,
liturghia se încheie mereu c-un viol,
sfinții se înfruptă din marele gol
și din carnea fecioarelor rup

popii se îmbată-n altare
cu vinul de împărtășanie, sec,
vestale strivesc sub picioare
lumina. și, prin sexul lor, trec

evlavios, cititori în stele,
poeți care poartă har
în rană, filosofi cu bretele,
exilați, firește, în bar

și zâmbetul e țipăt absurd
al păsării phoenix ce nu reînvie.
adio! poetul e surd,
iar trupul iubitei, stafie.