se presupune că ar trebui să fiu productivă
societatea are nevoie de cetățeni activi. de modele.
defapt tot ce fac e să trăiesc în capul meu
să leg cu șnur gros file întregi, scenarii
gândurile sunt groase
par poate polaroide vechi, al naibii
mânuite cu rapiditate de-un copil obez
pufăie greu explicându-mi de ce mama nu mă mai poate naște odată
de ce dumnezeu defapt nu e mort, învierea nu se amână
nietzsche gândește și el prea mult
copilul ăsta știe ce știe
se oprește și-mi spune să tac din gură
când defapt n-am spus nimic
știe ce știe
scenariile următoare le ține-n mine
îndosariate cronologic, sare peste copilărie
am șnur și funii să spânzur o balenă, un pește, ceva obez și urât
plisez amintiri de parcă ar fi cămăși jegoase
subconștientul devine o punte pe care muncitori sapă și sapă
" atenție, se lucrează "
se desfășoară campanii și se îmbunătățesc lucruri
doar de mântuială
subconștientul mă trimite la capăt de pod
sau deasupra
e praf peste tot, stereotipuri comportamentale așezate-n șir domino,
mucegăiesc biscuiții uitați de copilul ăsta in mine
mucegăiesc în burți de pește, de balene
pe după paturi, pe după dulapuri, prin praf
universul se amână
prin burți de pește