tot ce-mi amintesc este
catedrala ce huruia pe șine
scoțând fum din locomotivă
ca dintr-o clopotniță
încinsă de rugăciuni
și se arunca în fața ta
ca o Karenină triumfătoare

peronul pe care străinul cu valiză de lemn
zăcea ca într-un cocon
mi-a spus că au trecut treizeci și trei de ani
și călătorii încă povestesc despre umbrele
care se zvîrcoleau printre macazuri
atunci când îmbrățișările noastre
odată exorcizate se rostogoleau
la picioarele Anei