mut
mă întind peste ape
surde
și încercuiesc un punct
de sprijin
în care îmi agăț umbra
desprinsă din val
și soare.

primul hop l-am trecut !
nu poți muri de două ori în același timp
doar pe rând
puțin câte puțin
sau de fiecare dată
altfel.

îmi pun poemul în palmă
și-l împăturesc cu ea
sub formă de pumn
cu care lovesc
sunetul
în gol.

trec mai departe
și ascult
cum se schimbă paza
la granița dintre șoaptă
și strigăt
neobservat.