n-aș ști cum te cheamă dacă nu aș vedea în fiecare zi
urma aceea din iarbă, fără pași
dorul ce arde în soarele
răstignit peste noi ca o cruce aprinsă
numele tău e prima și ultima literă
dintr-un puzzle ce-l scrii
cu iertare și inimă
aplecat peste umbre
însetat de uimirile mele
ca un școlar ce-și sărută
prima iubită

n-aș ști că undeva între mine și tine
e un singur sunet întins și limpede
dacă nu m-ar trezi diminețile aceeași sete desculță
deseori mă pierd cu fluturii
ce ne cheamă să râdem cu aripi

ce bine de tine
te ascunzi ba-ntr-un măr
ba în ultima galaxie
din numere
atunci lacrima mea uită să mai fie
cade lumina prea repede

nu știu cine ești
doar îmi întind brațele să prind
din văzduhul acela ce-l porți peste mine
firele ce mă cos iarăși inimă
tu râzi într-un curcubeu
nu mă cerți dar m-atingi
fără să numeri păcatele ce le mai am
până voi fi iar acela

sete desculță de prima iubire