Dorul Þării și Credința (fragment)
...................................................
Într-un scurt răgaz, un baci nins de ani cu plete sure,
Prin prislopul obcinilor rătăcește prin pădure.
Înțeleptul jovial ținând calea în aval,
Se abate peste sate murmurând dintr-un caval.

Pruncii toți îi ies în cale, implorând cu glasul lor:
- Spune baciule, mai spune, Doinele Românilor.
Și în jurul său se-adună bujorei și garofițe;
Feți-frumoși cu păr de aur și angelice crăițe.

Când privește baciul nostru peste țarina de plai,
Povârnișurile toate s-au umplut cu mult alai.
Ochii minții lăcrimează sufletul moșneagului,
Își coboară cușma veche și doinește dumnealui:
....................................................