Cu aripi frânte zboară-acum,
O zână prea curată
Cand a scapat de rău prin scrum,
Ea a creat o artă.

E de-nteles dorința ei
De a pluti pe vise...
Dar focul a răpus idei,
Scriind și legi nescrise.

Iar tracul de-l simți in vis ,
Să știi că-i doar acolo;
Că zâna albă a invins ,
Păsind incet dincolo.

Dar in final, a reușit
Și i-au crescut iar aripi,
De un albastru alb granit
Zburând spre alte valuri .