mângâia aerul alunecat pe umeri
cu ochii atingea conturul delicat
și pleca hoinar spre coapse
înfășurat dinspre dorință
părându-i avar
trupul redat

tresălta coborând în seară pleoapa
montura din desen se deschidea
o formă unduită dând ocol
respira aer în oglindă
plecând sărut
arcul de dor

palpită sânul ademenit în gol
de buzele-nvelite-n sete
bând din seva adunată
și-n tainele ce sorb
era complet altul
seninul port

dezbrăcat de trecut