când e zgomot și când surd soarele se-ntunecă
ia lumina și-o aprinde într-o altă mânecă
în cealaltă să se vadă să se rupă și suspine
ultima cruce-a zăpezii s-o păstrezi lumii ce vine

se va face dimineață printre oameni Paștele
fiecare cu un steag al lui mai apoi să plece
de ar vrea să lăcrimeze din biserici moaștele
s-ar topi din nou zăpada mâinii timpului ce trece


tot mai mari apele ce se strecoară printre degetele Lui
cineva a tras pământu-n loc de clopot orbul din cuvânt
ochii lui au văzut din beznă altă cruce-a soarelui
și lumina ochilor la lumină se închină din pământ


În ce an Doamne crezi că ai putea să uiți haina acasă
haina aceasta în care nu mai avem parcă loc
în ce frig crezi că lumina uitată și roasă
ar putea fi mâneca de ieri cuprinsă din foc