Sacadat

În realitate am simțurile tocite
mă bulversează întrebările rupte de prin preumblări în concret
Obosesc umblând printre neoameni.
Am răni însângerate pe spinare
și aripile mi s-au uscat
Continui să merg – pașii mă secondează..... sacadat
În timpane ciorile se răsfrâng abstract
Aud neputință
Forme urlânde mă devorează
Uit să vorbesc ACUM/ mă doare piciorul stâng
de mult –fără a-mi mai aminti am pierdut
graiul păsărilor umane,
ca o carență, -păstrez vorbe de prin societate

Mâinile îmi sunt încleștate într-o cuvântare oarbă
a despre ființă.


Îmi trebăluie acidă moartea prin minte,
am neputința firelor de iarbă supuse arderii
brutale din exterior.
Și azi Divinul mă pedepsește:
m-a propulsat obiectiv într-o lume în colțuri.
Pedeapsa înțepenirii ființei mele printre îngerisme.
Zboară printre resturile din mine o viziune
a unei Himalaya furibunde
O resimt --------cuvintele mi s-au rătăcit printre îngeri..............
și Divinul m-a uitat demult
printre uruiturile distorsionate ale țipătului meu.