prima rază de lumină a dimineții
puritate gratuită, sfâșietoare
amestec de bucurie și umilință
obținut prin nesomn
și revărsat peste mizeriile zilei
peste mizeriile mele

nu am unde să mă ascund
dar nici nu am unde sa fiu
însă sunt nu mai puțin viu
și mă doare
și mă bucur ca sunt

tu ești la celălalt capăt al dimineții
universul între noi se trezește
nu se poate altfel și nu mă întreb de ce

fumul țigării îmi ridică singurătatea
la rangul de iluzie
mă obțin cu greu din toate acestea
îmi sunt perpetuă caricatură
și adorm, târziu și străin,
ca Iacob.