scriu o poezie despre zâmbetul tău și cercurile care încap în palme rotunde
atât de rotunde încât ce nu se aude nu mai există
așa trec clipele cand îți dorești cu ochii crăpați de somn
fără nopți pereche

ce spui
într-o zi dacă ne lipim așa cu pielea întinsă
unul de altul
oare mai au loc și mâinile între noi
să te lași pe pleoape să mă crezi laptele zuzu
vărsat din greșeală pe sâni
am să fiu iubitul tău cu buze de jofră

ne mai trebuie doar un pat cu apă
și o să ne credem într-o cofetărie
unde toate-s dulci și suficient de însiropate

să nu taci
să-mi spui
ca să știu
când să curg