uneori
pe cearcăne este
numai Dumnezeu în papuci de casă
ca un om pe acoperiș încercând să prindă timpul
în țigle

știu că la prima vedere
oamenii par a fi scoși dintr-un joben
cu sufletul frumos mirositor

dar
mă surprind mereu
pocnind din ambalajul protector
în timp ce trec cu metroul prin camera mea
pentru a merge la serviciu

doar când visez te aduc mai aproape
te lipesc de mine
ca un abțibild