Dimineața știi să dictezi cerul
Prinzi păsări în rădăcinile cărnoase ale iederei ce-și
Înfige degetele în cer doar să te mulțumească
Muști din aer, guști flămândă, absorbi și ții în tine prelung
Uiți și să respiri când visezi
Închizi șireată firea zorilor în cristalin
Și-apoi îți radiază ochii privindu-mă pe furiș
Þi se zbat aripi în stomac
Buzele tale devin arcuri frânte frumos
Îți înfigi degetele adânc în pământul ud și-i auzi inima

Dac-am putea supune Pământul unei electrocardiograme ai vedea cât de mult te iubește

Te pierzi cu ochii strâns închiși pe burta pămâmtului
Devii un copil răsfățat fără vârstă, fără Lume
Coordonatele timp-spațiu, un incipit deja rupt
Sunt sufocate in pumnii tăi și îngropate În Pământ

Naturalețea naște dezastre rareori
Avorturile sunt dezastre deseori
Ești un increat al lumii care-ți dă puls
Nu-ți speria Dumnezeul înainte să te naști.