Amoru-mi negru

O șoaptă surd strigă-n urechi,
Un gînd îmi tot zdrobește firea.
Doi ochi ce se petrec perechi,
Blesteamă crunt și greu privirea.

În noapte deliră fantome sub stele,
Strigînd în abis numele tău.
Bolnav, obsedat, strig eu cu ele.
Ecouri dese, răsună mereu...

Copil al nopții, născut din negru;
Lăsat ca jertfă simțirii ce arde.
Demon al iubirii, cu suflet funebru;
Pierdut in visarea nopților calde.

Culeg tremurînd din utopici văi,
Culeg trandafiri udați cu suspine.
Avînd in privire-mi ochii tăi,
Devin trandafirii negre destine.