sînt
parcă
o bucată de piatră
intrată pe mîna unui cioplitor nebun
și fiecare zi din viața mea
e-n mîna lui o daltă
și nu e mulțumit nicicum

pînă mai ieri am fost nepăsător
la felul cum mă modelează
azi strig
oprește-te
destul
e surd nebunul
tot lucrează
mai mult
îmi scoate cîte un necaz
ce sta-ngropat în mine-adînc
mi-l dăltuiește pe obraz
să-l vadă lumea
cum să-l mai ascund