se opresc în ochii de piatră
oile negre
rumegătoare

un cal în grădina cu meri
are mereu ochii încercănați
de dor

aduceri aminte grăbite
cireșe
în guri flămânde de copii

liniștea de pe obrazul bunicii
se înalță
în copacii cu lună plină

în cutele frunții cresc flori
pentru fiecare amintire
un mănunchi

acum ochii mei
poartă întunericul
altui oraș