Nimic nu mai e din ce-a fost
E dus, e praf si fără rost.
Înțepeniți in zare cad alene
De ani întregi goniți de vreme.

In așteptare de-o vecie,
De parca așa li-i dat sa fie.
Albiți de soare si întregiți de truda
Plâng seci nici ploaia nu-i mai uda.

Tot drumuri am avut pe cit putere,
Cei scumpi lăsați in goana de avere.
Acum sunt duși si ei, si scumpii mei
Așa cum dus am fost si eu pentru ai mei.

Nu se deschide poarta, nu mă ea
A cita oară-i ziua grea.
Eu nu mai pot dar schimba tu
Sunt scumpi cei dragi ce sunt acum.

Nu are rost sa spui târziu
Nimic nu mai e din ce-a fost
E dus, e praf si fără rost.