degetele mici sunt amorțite destul au atins destul au descifrat neînțelesuri
și râd și râd și râd
ori de câte ori sunt pe marginea hăului fiindcă știu
lucrurile alunecă înaintea noastră capătă mereu alte forme
se desprind mult mai devreme
taie adânc taie până când limfa alburie se dizolvă se pierde

aici mă opresc sunt înghițită de trupul tău de inima ta
de singura neputință
nimic nu poate întrerupe linia vieții oricât aș iubi
oricât aș zdrobi celule oricât mi-aș interzice să simt

curg lucrurile curg la întâmplare cum apele și din ele culeg ochii tăi
tu nu te vei opri tu vei curge odată cu obiectele mele de preț
cu pietrele și rădăcinile moi
nu vei simți dragostea nu vei simți decât linia banală a creionului
când trasează contururi străine

și când nu vei mai fi aici îi voi învăța pe copii îi voi învăța pe neștiutori
literele care nu se mai despart
dragostea liniștea desprinderea de corp