Dragostea, un șnur legat de inimă
pare strâns în depărtarea chemărilor,
ea stă cu pereții căzuți lângă soare
tace, zâmbește, visează.

de am putea uita dragostea,
s-ar reinventa într-o vară
în fiecare clipă un om își îngroapă inima să uite
în fiecare clipă un om își dezgoapă inima să o înțeleagă
cât de strâns poate să doară
cât de departe trebuie să mergi pentru a uita
de câtă liniște ai nevoie să o înțelegi?

să plângă zmeul legat de șireturi
ca un flacău pribeag și toropit de arșiță
să zacă zmeul legat de casă
ca o fată slută în frumusețea zorilor

curând ne vom aminti de cer