Ca un laș am postit fericire-
Nevrând frumosul să-l mai văd nicicând-
De-atunci îmi pare orice clipă
Un freamăt parcă de pământ...

Cutreier prin lumi fericite-
Nevrând alt frumos să cunosc-
Sunt parcă o stâncă uitată
În timpul viclean și vâscos.

Resping să-nțeleg fericirea-
Unealta cu care se sparg
Atâtea iubiri arborate
Pe-al vremii suplu catarg.

Cobor dinspre lumea deschisă
Atingând întunericul meu-
Ca un laș am furat amintirea
Că fi-voi cu tine mereu!