Într-un colț, pe eșichier,
Pionul alb, micuț, stingher,
Scapă dintr-o încleștare,
Cât pe ce, să îl doboare.

Bătălia este-n toi,
Vine vremea de apoi !
Regele-i îngenuncheat
Oastea, i s-a-mprăștiat.

Dar încet, pe nesimțite,
Cu puterile-i sleite,
Ultimul pion-oștean,
Se îndreaptă spre liman !

Intră-n ultimul pătrat,
Când aproape-i leșinat.
Dușmanii-au încremenit
La supremul lui zvâcnit !

Sufletul lui, minunat,
Pe dată s-a transformat,
Într-o Doamnă, o Regină,
Zână plină de lumină.

Iute, fuge către Rege,
Lanțurile să-i dezlege,
Spulberă oastea haină,
Cu sceptrul ei de lumină.

Regele, s-a-nviorat
Și asa însângerat,
Buzele lui șoptesc...
O, Regină, Te iubesc !

București 2-4 aprilie 2008

N.A.
- În jocul de șah, pionii, (piesele cu cea mai mică valoare pe eșichier !), sunt considerați: “sufletul partidei” de șah!