Îți urlu în urechi rugăminți șoptite,
Jurăminte rostite de suflet,
Mă ard corzile vocale,
Îmi ard cuvintele rostite.

Transpirația vocii îmi alunecă, îmi curge,
Prin sângele viscolit de tăcere.
Sunt într-un vis, tu nu mă auzi,
Tu nu cilpești, rămâi nemișcată,
Neatinsă de freamatul buzelor mele,
Mi se sfâsie strigătul și tac...

Tăcerea îmi gâdilă melcul.
Zgomotul făcut de tăcere,
Se lovește de nicovală,
Timpanul meu nu mai vibrează,
E ca o toba bătută de vreme.

Și dintr-odată aud DA.
Și atunci... îți dăruiesc,
Viața mea, într-un lapis lazuli.