Pământul Tată ne iubește pe toți
Ne oferă trupul și sufletul în dar
Cu trupul ne adăpostește
Cu sufletul ne dă viață
Urechile sale sunt urechile noastre
Și în palmele sale urmele noastre
Aveți grijă cum pășiți
Pașii noștri lasă umbre adânci
Flori de durere se preling pe pământ
Din ele ne naștem și ne hrănim
Pânzele lor ne acoperă ochii
Ne leagă mâinile și ...
Ne colorează mințile în nuanțe fatidice
Mirosul cadaveric ne stârnește imaginația morbidă
Freamătă șerpuind printre noi
Bolnavele frânturi trec unele după altele
Prin fața ochilor împietriți în craniu
Cine încearcă să vadă, să clipească
Risca să i se sfărâme țeasta
Însă minunea se întruchipează
În crepusculul de lumină ce pătrunde printre crăpături
Luminându-ne din interior.