Va iubesc, oameni,
Cu toată ființa mea
Chinuită de-amar și durere...
Deși uneori, cu greu, recunosc,
Nu-mi face plăcere...
Pășind printre voi
Retrăiesc sentimente, o mie
Ce la drum vă conduc
Combinate haotic
Într-o stranie
Sinistr-alchimie !
Știu !
Și nu vă grăbiți
Încercând să-mi vorbiți
Despre-a vieții balanță...
Despre ură și dor,
Bucurie și chin
Dragoste sau suspin,
Satisfacții, erori
Plânsete, alinări
Toate sunt pe pământ
Explicate-n cuvânt !
Le simțim ne-ncetat
Prea puțin, sau prea-plin
Tot ce-i suflet curat
Poartă și-un mic păcat
Nu scăpam de destin...
Nimeni nu e divin !
Toate însă ar fi
Mai ușor de trecut
Dacă nu ne-am feri
Și-mpreun-am simți
Că durerea e mult mai ușor
De trăit
Dac-aproape, de-un altul,
Tu ești însoțit...
Doar s-arăți apropiere,
Să rostești un cuvânt
Și să mângâi o ființă pierdută,
C-un gând !!!
Vă sună a vis ?
Ne-mplinit, de ne-atins ?
Cât de mult mi-aș dori
Să dispară absurditatea
De-a fi izolați...
Doar noi și...singurătatea !!!
Fiți dechisi, asemeni florilor...
Căutați prieteni
Așa cum corola lor
Caută lumina...
Nu fiți indiferenți
Și alegeți
Frumusețea culorilor !!!