agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-27 | [This text should be read in romana] |
țin minte străzile înghesuite una în alta zăpada strălucind sub bocancii noștri uriași de armată
umbra se întinde molatic peste întâmplări de oameni tăcuți înspre noapte un singur chibrit aprins la voia întâmplării și tu apari ca întotdeauna adus de flacăra lui cea subțire ești bătrân prietene ai riduri multe și părul albit prea devreme surâzi liniștit studiindu-mi cu aceeași mirare tristețea îți desenez pe mână un ceas cu pixul cel verde primit în dar de la tine va bate el în neștire orele vii și fosforescente ale trecerilor noastre prin lumina atâtor și atâtor orașe sunt seri în care totul ia forma cofetăriei furnica unde în copilărie stăteam cu nasul lipit de vitrină încercând să număr prăjiturile din galantar și gândindu-mă că trebuie să apară din senin 1000 de furnici fericite (altfel de ce se numea cofetăria aceea furnica?) 1000 de furnici țopăind fericite în papuci roșii de lemn și desigur cu foarte multe bomboane ascunse prin buzunare doar pentru mine le-am așteptat o copilărie întreagă și tot n-au venit asta probabil pentru că nu aveam răbdare-ndeajuns uite acum tu stai cu nasul lipit de umărul meu și îmi spui că ehehei vor mai trece ani mulți dar nimic nu se va schimba îmi spui asta în timp ce eu scriu poezii cu furnici și bomboane și tu spui da vezi ehehei am dreptate nimic nimic nu se schimbă nimic rămân mereu doi prieteni mărunți ascunși într-o duminică oarecare fără de capăt și desigur fără-nceput ești bătrân prietene ai riduri multe și părul ți-e alb uneori mi se pare că ești doar o furnică nu înțeleg de ce tot țopăi fericit și ce e cu papucii ăia roșii de lemn din picioarele tale? tu chiar ești aici iar duminica nu a fost nicicând mai frumoasă aprindem chibrituri fumăm iar țigări școlărești fără filtru ai reușit să repari gramofonul cumpărat de la magazinul din colț bem suc colorat în albastru și râdem nespus de tare până la urmă cam asta e totul iată un oraș fericit ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy