de luat n-o să mă ia cineva
așa ușor (cred)
cu cei zece saci de haine, cărți
curele și colecția impresionantă de păpuși
de porțelan
din care cei doi ruși în blănuri
de zibelină
Svetlana și Serghei
sunt atât de frumoși
când prin fereastră luna plină
le dă puterea să vorbească
și-n ochii lor dublat un daimon
'mi-arată că sunt pruncii mei


de luat o să-mi iau eu licența
în filosofie
și chiar înainte de doctorat
(dacă va fi să fie)
voi pleca în Tibet
oricum ai mei duc pe umeri
crucea de-a avea la ușă
un poet
în vremuri în care
grija... și frica e precum iarna
la munte
de mare

până atunci nu mai iubesc
pe nici un bărbat
atâta de duios că simți cum doare
o ușă-nchisă tremurat
ca un tablou unde-n ninsoare
o sanie argintuită
de luna-n care umbre cresc
adorm o fată și-un băiat
îmbrățisați cu disperare