Oasele de zahăr ale optimismului
se topesc în cântecul zilei
cu ecouri de entuziasm bolnav
muțenia din țipăt
sare gardurile puse de privire
pentru a delimita lucrurile
și își rupe piciorul
în groapa scobită de văz
în carnea opacă a obiectelor
tăcerea durdulie, mioapă și cu chelie
gâfâie urmărind strigătul înalt și deșirat
îmbrăcat neglijent într-un costum pestriț
de sunete stridente
adevărul fumează un concept
migrena îi dansează haotic în cap
întreabă minciuna dacă n-are un algocalmin
aceasta îi dă pastila unui truism fals

eu fără corp și gândire
umblând cu pașii vântului
am întâlnit-o la cofetărie
pe ea fără corp și gândire
avea doar o rochie roșie și decoltată
ce-i acoperea iubirea artificială
în locul ochilor fremăta frumusețea
și era încălțată cu pantofi
făcuți din pielea amanților
i-am oferit o prăjitură
din oasele de zahăr ale optimismului
cu frișca dulce a iubirii albe.