Þi-am chemat în instanță zâmbetul acela criminal,
O să fie judecat pentru calomnie, pentru existență ostentativă,
Pentru petele de uimire pe care mi le lasă pe chip.
Ai să primești cel puțin 25 de ani de zâmbet crunt în favoarea mea,
Nu va mai avea voie să se depărteze la mai mult de 100 de metri de cel care sunt.
Þi-am dat în judecată zâmbetul ăla terorist !
M-a legat de el, m-a corupt la privit neîncetat în gol,
Mi-a dezvirginat ochii de uimire,
Mi-a uluit culoarea gândului,
Mi-a sfâșiat normalitatea zilelor normale pe care le aveam,
M-a răpit și m-a ascuns undeva în apropierea lui.
Pentru asta te blestem să nu mai zâmbești decât pentru mine,
Nu de alta dar nu vreau să fii judecată pentru crimă prin zâmbet,
Mai bine ucide-mă doar pe mine cu surâsul tău
Și lasă-i pe ceilalți să trăiască monoton în posesia a cine-știe ce zâmbet fără formă.