Chiar de-mbătrânesc puțin înainte
ori de-ntineresc mult prea devreme
continuu teluric s-admir din instincte
cum rădăcinile eterne
au apucat răsfirate să-mi crească
într-o imperială coroană
uranica fereastră.

Și nu mai contenesc să mă mir
că-i sânge, nu vin, și-i carne, nu pâine
când de fiecare dată transpir
clandestin în ziua de mâine
privilegiat că stau și admir
altă prefacere cum răsare prin mine.