Plumb roșu, privirea ta mă ucide în lacrimile unor ochi căprui
Plouă cu frunze moarte
Crima-i comisă de câtva timp, sunt sentimentul fals al nimănui,
Dansez cu umbre în visul tău dintâi.
Miroase-a roze moarte, a plumb roșu.
Mormintele-s de plumb, blestemul iar se leagă,
Pereți de plumb roșu
Trecut de plumb, un gând crescut în mințile oricui,
Oameni de plumb roșu și ființa mea bolnavă.
Ploua cu regrete din plumb roșu în decorul gri,
Te-am așteptat.
Plângeau fântânile din plumb roșu.
Te-am așteptat..n-ai să mai vi...
Plumb roșu plâng și îngerii de piatră,
E-atât de trist să stai și să privești!
Nu vreau să mai fac nimic, vreau doar s-aștern plumb roșu
Peste ce-ai fost și nu mai ești.
Vreau doar să fiu o amintire plumburie
Peste cadavre din povești.
Chiar azi am fost în parcul cu statui din plumb roșu.
Erau singure, străine.
Vreau să nu fiu același trecut pentru tine.
Și ești atât de-apropae!
Plumb roșu, decor de vase sparte...
Iar când m-am trezit ploua cu plumb roșu
Și tu erai departe...