Și dacă vine clipa, accept și mă ridic
Ascult rechizitoriul, eu nu-s bun de nimic
Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii
Nici ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii

Sentințele cu care îmi sparge capu-ntruna
Pe mine mă frământă din toate numai una:
Privesc și nu mă satur suava ei făptură
Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură!

- Nu mai căta mă' ceartă. Răspunde: de ce taci
Că merg și te înfig în vie-ntre araci
Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul
Să nu prinzi rădăcini, să nu umpli pământul

Mai zi și tu o vorbă că m-ai făcut să fierb
Dacă ți-aș pune coarne, ai semăna c-un cerb!
Dar tot nu zic nimic, las coarda să se-ntindă
Și mă privesc atent, atent într-o oglindă...