Un pacient îmi spuse... Îmi spuse aceste lucruri:
"Nu sunt magician. Acestea nu sunt trucuri.
Încep aceste lucruri gândindu-ma la tine
ca un refugiu alb, ca o nălucă vie.
În inimi si în sânge vântul nu-mi mai adie.
Efectul e pierdut.Adio aspirine.
Simt cum încă imi bate, îl simt încă aici
prin piele si prin vene ca niste mici furnici.
Acel lichid săratic si ros-metalizat.
E încă cald si vrea ..sa fie mângâiat."

"De ce vrei bilet-dus fără să te mai-ntorci,
cand încă timpul tău nu este tras la sorți?"

"Vezi tu. Eu nu prea vreau sa plec
dar simt cum a ei chemare mă strigă foarte sec.
Mă vrea pe mine, o aud cum striga ea
si îmi spune adevărul, îmi spune că mă vrea."

"Te vrea? Nu înțteleg, îi zic.
Eu nu o aud. Eu nu aud nimic."

"Ea îmi vorbeste mie, continuă pacientul.
Ai lui ochiii erau mai reci ca pereți si cimentul.
Sti cum totul începe cu un gând
si din acel gând îți vezi viața izvorând?"

"Mă prefac că înțeleg, îi spun că sunt de acord
si dau usor din cap de trei ori pe la nord.
El nu baga de seamă a mea privire fixă
Ma simt în a lui ochi de parcă as fi în lipsă."

"Sti. Eram si eu ca tine,
aveam diplome si titluri si eram plin de mine.
Dar într-o zi, la fel ca asta, ea...
Auzind un zgomot la usă el privea."

"Ce vezi acolo tu? dupa această usă?
Mă întreabă pacientul, cu privirea-i parcă dusă."

"Eu văd doar o usă albă."
"Albă ca ce, întreabă?
Albă ca la o dacie, sau ca la o simpla rablă?"
"Doar albă, îi spusei parcă să mă aflu-n treabă."

"Cine oare îi nebunul? întreaba el rânzind.
Sa fiu eu cel ce ascultă, sau tu ce te minți zâmbind.
Mă faceți voi nebun. Da! Sunt nebun, o zic.
Dar stiu că-n adâncul vostru si voi sunteți un pic.
Eu sunt nebun că spun ceea ce aud că vrea.
Această printesă a noptii, ascunsă în mintea mea.
Dar voi. Voi v-ati creat o lume in care v-ați închis
si spuneți că-s nebun ca o usă am deschis."

"Calmează-te sau chem oameni sa te calmeze.
Promit ca daca tace îi dau ca să fumeze"

"Da hai că-i tare! tare imi spuse cu altă voce.
Cu o țigară-n gură, sorbind fără să-nece."

"Eu îl las o clipă, credeam ca îsi laudă țigara.
Însă din nou imi spuse că-i tare viața, amara."

"Eu nu înțeleg ce vreti voi de la mine?
Sa spun ca nu o fac, ca n-am sange în vine?"

"Trăgând iar cu năduf
si când suflă el iară o văd pe ea-n vazduh."

"M-am speriat putin, imi spun ca nu există
Perfectiunea ei aduce doar amăgire tristă."

"Stii. Am lucrat zile si nopți ca student si avocat,
Aveam avere mare, eram prinț si-mpărat.
Dar dupa ani de trudă simteam că sunt pierdut
pana cand într-o zi cand mi s-a petrecut.
Am întalnit o fată, Ena ei ii plăcea
Elena îi spuse totii dar zise c-o-nerva.
Sti,mi-a zis intr-o noapte cand la usă am ajuns."

"La Troia mai e o clipă hai să fugim pe-ascuns"

"Eu te iubesc să sti
dar viitorul nu se face pe vise ci harti.
Ne trebuie uite-o casă, o masă si copii.
Te rog nu-ti umple capul cu astfel de prostii.
îsi ceruse scuze, ce prost am fost atunci.
Ea îmi ceruse aripi, iar eu îi dai porunci.
Dupa un timp ea pleacă, îmi spune pa si atât
si de atunci soarele răsare doar alb si amărât."

"De asta ai făcut-o, de asta tu ai vrut
sa inchei o carte-ntreagă pe un simplu sărut?
Scuză-mă să îti zic în viată ai doar hopuri
si multe alt' necazuri fără de mari norocuri.
Dar să renunti usor, doar ca esti dus de nas
Mi se pare mie ca esti un simplu las.
Imi spui sa îți spun albul si ceea ce înseamnă
Eu nu sunt foart' destept dar stiu ce-i aia teamă.
Nu mie teamă de faptul că simt durere
că adorm cu lacrimi ce-mi aduc mangaiere.
Se intamplă oricui sa fie trădat sau să gresească
A doua zi insă tre să se trezească.
Albul e o culoare, nu are sens să îti zic
de pur si de perfect
cand nu-ntelegi nimic.
Tu vezi o simplă umbră la timpul imperfect..."

"Dupa o pauză lungă în care îl privesc
respir dupa care incep iar sa ii vorbesc."

"Si crezi că ea există, că te caută doar pe tine
Ne caută ea pe toti, mă caută si pe mine.
Ea este perfectiunea. Da! Asta este ea
dar nici un las in lume nu o va putea avea."