pe praguri de piatră dormeau cununile de lauri
toate semințiile simțeau în tălpi spini
setea se reflecta în ochii unei fântâni de lemn

plângeau șanțurile vechi în razele murdare de lună
o rază de foc se ridica până la cer
sub apusul cadavrelor de lumină

în brațele unui Adam
se curățau de neascultarea lor Evele
în roca unui mal rătăcit mișca aruncată o mână
stelele loveau cu oase în perna norilor decapitați

erau primele urme de canibalism







(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)