O stea cu a ei luminã
Luceºte calea din adîncuri
Aºteptînd ca ea sã vinã,
Înspre cer de pe pãmînturi.

ªi cu ultima ei razã
Steaua rupse adînc un cuget,
Pe dînsa sã o vazã
Jumãtatea sa de suflet.

ªi c-un geamãt de durere
Numele-i strigã-n luminã,
Dar steaua nu avu putere
Ntunericu sã-nvingã.

Apoi cãzu în jos în umbrã
Cu atîta suferinþã,
Lãsînd lacrima-i în urmã
Parcã-n semn de biruinþã.

Cum iubise ea,
Cu raze scrise-n pergament
ªi-acum în nopþi citeºte lumea
Al iubirii testament.