Poezia înfrățește
cum înfrățește secunda viața cu moartea
și clipa ziua de zi

poezia e o cometă
desprinsa în cosmosul tău
din orbita mea

ea e sângele dragostei
circula doar între inimi
și sapă aorte între sufletule

cuvîntul poeziei
e însăși bataia inimii
ecoul lui se împinge
în veșnicie din altă bătaie
si crește ca valul din val

Si cum lumina de stele
naște retina visului în noi
cuvântul
o ureche pe suflet îți desface

această ureche
e o scoică din marea mea
ajunsă la tine la mal

prin ea mă pot auzi și eu
caci fără tine sunt surd
ca apa de râu care curge
lasânduși sunetul între pietre